Legendă.
Scurt istoric al localităţii Rîşcani
Se spune că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595-1606), pe când pământul Moldovei era trecut prin foc şi sabie de hoardele turceşti, un moldovean necăjit a stins focul din vatra părintească şi gonit de cruzimea turcilor, a purces cu familia sa numeroasă pe drumul pribegiei. Soarta, fiind milostivă cu ei, i-a adus, într-un amurg de seară, lângă un izvor cu apă rece şi limpede, la rădăcina a trei copaci frumoşi. Istoviţi de oboseala drumului lung, ei au hotărât să facă un popas. Negura nopţii le-a făcut aşternut din plapuma sa, iar murmurul izvorului şi freamătul copacilor le-au îngânat cântecul de leagăn. După ce au căzut într-un somn adânc, bietului om i-a apărut în vis un înger ce-i spunea: „Văd că ieşti un creştin milostiv, sărman la port, dar bogat la suflet, de aceea îţi dau un sfat, aşază-te cu traiul aici pe palma asta de pământ. Ea îţi va dărui bogăţiile sale ascunse, ce vei căpăta prin sudoarea frunţii tale”. Roata vremii se învîrtea, aducând cu sine noi familii care îşi găseau un rost în preajma apei curgătoare ce le alina setea, dar şi durerea lor. Astfel, a luat naştere satul Copăceanca, denumirea căruia provine de la cei trei copaci. În prezent acesta este cel mai mare cartier din oraşul Rîşcani.
Prima atestare documentară a localităţii Rîşcani datează de la începutul secoluluial XVII-lea. Decretul domnitorului Moldovei Ieremia Movilă emis la 11 iunie 1602, despre împroprietărirea slugilor sale devotate cu pământ, aminteşte de o fostă suburbie a Rîşcanilor – Negureni (în prezent, comuna Nihoreni): „Noi, Voievodul Ieremia Movilă, din mila lui Dumnezeu, domnitorul pământului Moldovei, am dat şi am întărit după slugile noastre Vlaicu Vatah şi nepotul său Văsianu, feciorul lui Iuraşco, vărului lor Dumitraşcu, fiul lui Drăghici, vărului lor Onciu Iuraşco şi slugii noastre Feodor, o parte din satul Suritatea, a treia parte (de sus) a satului Negureni, ca să le fie de la noi ca moştenire cu toate veniturile şi nimeni să nu aibă dreptul a se amesteca.” [Scris la Iaşi în anul 1602 de la naşterea lui Hristos, anul 7110 de la începutul lumii, Iunie, ziua a 11-a].
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în perimetrul format de satele Copăceanca şi Negureni, s-a materializat conturul localităţii Rîşcani. În 1856 sunt invitaţi să valorifice pământul de la periferia moşiei şi sunt împroprietăriţi colonişti germani, care întemeiază un alt cartier al oraşului Rîşcani – denumit ulterior Malinovka. În documentele Vremii se menţiona că această colonie se afla în judeţul Bălţi, la 37 Km depărtare. În colonie erau 54 de case, numărul locuitorilor era constituit din 151bărbaţi şi 150 de femei. Din această perioadă târguşorul Rîşcani se transformă treptat într-un centru economic, devenind un punct de atracţie comercială pentru satele din jur. La începutul secolului al XX-lea localitatea Rîşcani este menţionată în cadrul "Ghidului geografic al guberniei Basarabia” (1902): "Moşia Rîşcani, jud. Bălţi, se află în valea râului Copăceanca, între satele Copăceanca şi Negureni. Coordonatele geografice 47°57’’37’ lat. Nord şi 23°13’’ long. Est. În localitate sunt sunt 305 case cu 1925 locuitori, se întîmplă cu predare în limba rusă, şcoală de meserii şi un spital cu 20 de paturi”.
Cu toate că istoria oraşului Rîşcani constituie mai bine de 400 de ani, o dezvoltare reală a acestuia începe către mijlocul secolului al XIX-lea şi este legată de numele Egor Rîşcan-Derojînski (1839-1879), neamul căruia a diriguit în localitate mai bine de 100 de ani (1818-1930). Egor Rîşcan-Derojinski s-a născut la 11 iunie 1839 în satul Tuzora, judeţul Orhei, într-o familie de nobili basarabeni: tatăl – Leopold Derojinski, excolonel al armatei ţariste; mama – Smaranda Rîşcanu, descendentă dintr-o familie veche de boieri moldoveni. După terminarea studiilor în 1857 la şcoala de subofiţeri gardieni, Egor Rîşcan-Derojinski face carieră de militar pentru o perioadă scurtă, unde obţine gradul de ofiţer superior – major. După retragerea din serviciul militar din mitive legate de sănătate, la 6 februarie 1863 el este aprobat ca deputat în adunarea nobilimii basarabene, reprezentând judeţul Iaşi. La 12 februarie 1864 este numit funcţionar de stat de rang inferior (cinovnic cu misiuni speciale) al guvernatorului Basarabiei, generalul-major Platon A. Antonovici (1 august 1863 – 30 noiembrie 1867), iar la 22 septembrie Egor Rîşcan-Derojinski devine ispravnic al judeţului Chişinău. În perioada 1870-1874, moşierul E. Rîşcan-Derojinski este membru în conducerea zemstvei guberniale din Basarabia, unde dirijează activitatea secţiei Protecţie Socială. Ascensiunea carierei administrative a lui Egor Rîlcan-Derojinski este marcată de alegerea sa, la 9 februarie 1872, în calitate de conducător al nobilimii basarabene. Realizând o carieră militar-administrativă de succes, boierul E.Rîşcan-Derojinski contribuie esenţial la dezvoltarea economică a moşiilor sale. O bună parte din ele sunt concentrate în judeţul Iaşi, fiind primite în dar de la unchiul său (de pe mamă), moşierul basarabeean Egor Rîşcan, care nu avea moştenitori nativi. O altă succesiune a patrimoniului funciar boierul E. Rîşcan-Derojinski a moştenit de la părinţii săi nativi sau a primit ca zestre de la soţia sa Ecaterina Russo, fiica moşierului basarabean Alexandru Russo. Către mijlocul secolului al XIX-lea Egor Rîşcan-Derojinski dispune de următoarele moşii: Copăceanca, Ignăţeni, Ivanuşca, (pe teritoriul cărora se aflau satele Nihoreni, Răcăria şi localitatea Rîşcani), constituind 10083 desetine de pământ, estimate la preţul de 600.000 ruble; Borosenii Noi (1260 desetine) şi Horodişte cu 2800 desetine de pământ. În anul 1858 cu banii donaţi de moşierul Egor Rîşcan-Derojinski, în localitatea Rîşcani a fost constituită din patră, Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului”, în care ulterior ctitorul a fost înmormântat în anul 1879. La 15 mai 1866, maiorul în rezervă E. Rîşcan-Derojinski, roagă autorităţile guberniale să fondeze în târguşorul Rîşcani o staţie poştală. Totodată, în anul 1871, la 5 iulie în Rîşcani se deschide un spital cu 2 odăi şi 10 paturi în casa donată de boierul E. Rîşcan-Derojinski.[...]
Text îngrijit de Cezar Salagor, istoric
.jpg)
.png)
